Elephant Nature Park și povestea elefanților din Chiang Mai

Tu la ce te gândești când auzi prima dată de Tailanda? Cu siguranță, așa cum am făcut-o și eu până luna trecută, te gândești la acele plaje exotice cu nisipul fin, fierbinte, cu apă din care nu-ți vine să mai ieși și cu acele peisaje demne de pozele răspândite pe tot webul. Hai să îți povestesc de o altă parte pe care cu siguranță merită să o cunoști și cu inima deschisă îți recomand să o faci. Se cheamă Elephant Nature Park din Chiang Mai, Tailanda.

Luna trecută, în călătoria mea din Tai, am ales să-mi petrec câteva zile în nordul acestei țări. Aici se regăsește Chiang Mai. Din povestirile localnicilor și a oamenilor pe care i-am intâlnit acolo, acesta ar fi cam următorul oraș după Bangkok. Dar, povestea nu se rezumă la mărimea acestuia. Se rezumă la faptul că este orașul unde poți să descoperi o parte diferită a acestei minunate țări. Când am început să îmi fac ‘temele’ de plecare, nu am putut să nu mă duc cu gândul la elefanții pe care mereu mi-am dori să îi văd într-un mod cu totul diferit decât în stupiditatea și sadicitatea circurilor ori a grădinelor zoologice. Îmi doream un mediu în care să îi văd liberi, cât mai aproape de habitatul lor (nu este prea posibil să îi poți vedea în liberatate aici.. voi reveni asupra acestui aspect imediat).

Elephant Nature Park din apropierea orașului Chiang Mai

Am căutat locurile din Tailanda în care aceștia nu sunt brutalizati sau folosiți ca element de amuzament pentru publicul turist. După research, am dat de Elephant Nature Park, un sanctuar situat la 60 de km de orașul Chiang Mai. Aici, elefanții din întreaga țară sunt scăpați de brutalitatea oamenilor circului și ajutați să își continue viața într-un mediu cât mai apropiat de cel în care s-au născut. Evident că diferența o face adaptarea lor la condițiile sănătății. Ideea este așa….

În Tailanda, elefanții au fost folosiți încă de acum sute de ani ca animale pentru muncile grele. Acest lucru s-a desfășurat cu intensitate în perioada când utilajele nu erau un bun ușor de obținut sau erau neinventate încă. Pentru a “educa” elefanții, oamenii foloseau țepușe ascuțite. Unii susțin că foloseau aceste obiecte pentru a ‘forma’ elefantul. Consideră țepușa ca fiind ceva mai rău decât biciul folosit de țărani pe cai. Acest mod ciudat de a îi ‘educa’, a fost perpetuat către o idee greșită. Mahouț-ii (proprietarii de elefanți), aveau un mod destul de morbid de îi educa (fie pentru circ, fie pentru amuzamentul turiștilor sau diverse alte motive). Cum decurge?

Elefantul este ‘ancorat’ de picioare între patru stâlpi. E cam dificil să ne imaginăm că aceștia puteau sta și până la două săptămâni în acest mod, așa e? Din nefericire realitatea este puțin cam tristă. Dacă se dezechilibrau sau nu mai aveau forță să reziste, erau împunși cu aceste țepuse de care vă spuneam mai devreme. Oamenii din Elephant Natura Park spun că prin acest mod, mahout-ul credea că elefantul își pierde spirtul. Oare să mai continui? După aceste două săptămâni, erau prinși cu lanțuri de un picior și forțați să meargă în cerc timp de zile întregi. Lanțul forma o rană la picior. Mahout-ii ‘vindecau’ rana provocată de fierul lanțului pe picior cu ulei de mașină? Nu întreba…

Asta e un motiv pentru care, atunci cand ai în plan o vizită la elefanți, încearcă să eviți pe cât posibil să te bucuri de un ‘show’ cu ei. Nu este nimic amuzant sau extraordinar ci comportamentul lor este un tipar format după efectul câinelui lui Pavlov. Crezi că un elefant știe nativ să își folosească trompa pentru a desena cu un penson pe foaie copaci sau flori?

Ideea acestui parc a pornit de la Sangduen “Lek” Chailert, care a demarat proiectul ca și sanctuar de salvare a elefanților cu urmări grave din pricina mahouților (șolduri dislocate, deficiențe de vedere, alte probleme de sănătate la vârstă înaintată sau doar au fost salvați din diferite circumstanțe). Ce e foarte drăguț la acest sanctuar este că poți face voluntariat. Te poți implica în îngrijirea și existența proiectului.

Astăzi el salveaza câteva sute de elefanți din Tailanda. Aparent nu este suficient pentru a acoperi numărul mare de exemplare rănite. Din acest motiv, acest proiect a făcut parteneriate cu diferiți proprietari de elefanți. Așa se nasc proiectele care implică excursii de o zi sau chiar mai multe zile. Ca și turist plătești o sumă de bani. O parte din aceasta se duce către proprietarii de elefanți iar restul către proiect, respectiv acoperă cheltuielile acelei excursii. Este o situație de win – win. Tu te bucuri de aceste animăluțe incredibil de sensibile iar ele au parte de afecțiune și liniște.

Frumusețea unei zile petrecute în proiectul Sunshine with Elephants

Sunshine with Elephants este unul de proiectele dezvoltate de Elephant Nature Park. Vizitatorii, prin acest proiect, petrec o zi alături de trei specimene minunate (Wassana, Kanjana și Ta Mon). Pot spune sigur că Wassana e cel mai flământ și cel mai nesătul de pe planetă.

Călătoria noastră a început într-un grup mic și drăguț de 7 oameni. Eu, Daniela și încă cinci oameni faini din SUA am spălat și tăiat aproape 200 kg de pepene. Nu era o masă consistentă pentru elefanți.. ci doar un snack. 200 kg…. îți poți imagina? Aparent, în trei elefănței nu a fost un snack impresionant. La apariția elefanților, pepenii era deja tăiați în patru și aliniați ca un regiment la ora deșteptării. Aproape că îmi venea să mănânc și eu din ei (okei okei… am și mâncat … recunosc 😀 ).

Treaba cu feliile de pepene în trompa elefanților a fost ceva mai stângace la început. Întinzi felia de pepene si trompa vine la tine și cu lăcomie o incolătăcește și ți-o smulge din mână. După prinderea feliei de pepene, trompa depozitează foarte agil fructul în gură, urmând a fi instant întinsă către tine, și aproape că te întreabă: “Băiat… mai ai?” Și continui să alimentezi acest imes ghem de mușchi cu piele groasă de 3cm.
PS: Știați că trompa unui elefant are cele mai multe grupe musculare din tot corpul unui elefant?

Elefanții sunt foarte sentimentali și sensibili. Devin cam drama queen dacă îndrepți mâncare către ei și dintr-un oarecare motiv, acel ademenitor ospăț nu ajunge cuprins de trompă. Pe lângă aceste simțiri profunde, elefanții sunt ființe care iubesc sălbăticia. Ei se deplasează în grup. Devin agresivi doar dacă stai pe direcția pe care aceștia aleg să o parcurgă. O bună parte din elefanții salvați în acest sanctuar și cei din proiectele cu Elephant Nature Park, sunt elefanți domesticiți ce nu se mai pot încadra în sălbăticie.

Revenind… După ce feliile de pepene au alimentat pofta nestăvilită a ‘trompicioșilor’, am plecat într-o mică drumeție prin pădure alături de îngrijtorii acestora. Pe parcursul plimbării, i-am avut companie pe Wassana, Kanjana și Ta Mon. Să nu vă închipuiți că această călătorie la pas, a fost o călătorie prin care urechioșii au venit de bunăvoie. Nuuuu. Prietenele noastre pe tot traseul au fost sacoșele de banane mici și delicioase.

Pe drum, făceai un pas și instant în fața ta o barieră gri cu două nări căuta banane. Dacă încercai să-i dai o singură banană, hah… atât îți mai trebuia. Fără un izvor de banane care intrau cu ușrință în gura lor nu mai scăpai. Mai mult, din când în când, Wassana te flanca într-un tufiș și te forța să-i dai banane. Când simțea și el că parcă a întrecut măsura te slăbea puțin. Dacă nu, te mai salva unul dintre ingrijtori atenționându-l foarte amuzat: “Hai… mai mestecă și tu întâi.”

Într-un final, Wassana reușea să își mai oprească puțin din foame. Cred că se gandea că e bine să mai mixeze din sacoșe schimbându-și ținta către un alt membru din grup a carui sacoșă părea puțin mai rotundă. Așa a continuat toată drumeția până la campingul din padure unde elefanții au tras un pui de somn.

În acest camping am învățat să facem (dupa rețeta lui Pe – un voluntar foarte amabil), o salată de papaya. Rețeta e așa: papaya (ai nevoie de acel soi ceva mai tare… nu cel cu consistența unui pepene galben), păstăi verzi, roșii, ceapă, ardei iuteeeeee iuteeee iuteeeeee, limes, sos de pește, unt arahide, caju, sare, piper și un imens mojar (opțional).

Procesul e destul de simplu: arunci într-un mojar o mână de papaya, câteva fasole verzi rupte la mână, ceapă și ceva roșii, după care începi să le zdrobești ușor. Pe parcurs adaugi: caju, lămâie, unt de arahide, ceapă și maxim o jumătate de ardei iute. Continui procesul de zdrobire iar la final adaugi restul de ingrediente și le mai amesteci puțin … and that’s kind of all.

Alături de un sticky rice cu mango, lapte de cocos și semințe de soia… uhaaaa… nebunie la cutie.

După prânz am continuat traseul de trail retur, cu o sacoșă prospătă de banane. Să zici că erau puțin mai sătui baieții noștri … ? Nooooooooo wayyyy. Apetitul lor este imens, constant și imbatabil.

Pe traseu am dat de foarte multe panglici legate de copaci. Am aflat ca este un obicei al călugarilor budiști, semn că acel copac a fost ales să fie protejat și nimeni nu îl va mai tăia. Cu toții ne-am găsit pe drum câte un copac pe care să-l salvam. Nu știu cum sunteți voi însă pe mine mă energizează și mă încarcă cu sentimente plăcute toate aceste lucruri. Nu știu pe cât e vorba de a salva un copac și pe cât e vorba de a învăța să respecți viața din jurul tău.

Mergând înapoi către tabară, încerc să măresc pasul. Doream să surprind un cadru cu Wassana. N-am realizat că am sacoșa plină de banane. Guess what? În spatele meu, in ritm agil, Wassana dă drumul mecanismului intern de fugă și vine grăbit spre mine. Știați că elefanții pot printre viteza de până la 40km/h? Garantez că e puțin înfricoșător să vezi un elefant fugind spre tine. Mai puțin înfricoșător este atunci când ești conștient că ai ceva ce își dorește el.

Bălăceala-n râu cu drama queen

La întoarcere, a venit momentul să vedem cum se descurcă balenuțele noastre în apă. Elefanții se pot răcori fie prin ‘scăldat’, fie prin aruncatul pământului pe spate. Sunshine with Elephants vine la pachet cu o bălăceală în râu. Pentru doritori, proiectul Kareen Elephants vine extra cu o baie de nămol înainte de baia în rau.

Când am intrat în apă, elefanții deja parcă se simțeau într-un cu totul și cu totul alt loc. Stăteau în fața noastră să îi stropim. Erau ca pisicile ce așteptă hrană sau așteaptă alintate. Cu o găletușă am început să aruncăm apă peste ei în serii rapide și intense. Aproape că făcusem febră la mâini. Ta Mon a fost răsfățatul zilei. Mi-am canalizat întreaga energie pe el. Este un exemplar ceva mai solid, mai mare ca Wasanna și Kanjana, motiv pentru care mereu a stat ceva mai în spate. Cei mai mari elefanți de obicei sunt masculii conducători de turmă. În contextul turmei, trebuia ținut puțin mai separat pentru a nu își exprima autoritatea în trekingul din pădure.

Probabil că această vizită a fost una din cele două puncte culminante pe care le îndrăgesc cel mai mult din vizita noastră din Tailanda (pe langă vizita de pe insula Koh Yao Noi). Am ieșit cu toții din apă și eram plini de energie și pozitivism. Aveam +1000 la viață.

Ne-am luat la revedere de la micii uriași dupa baia din râu. Ne-am schimbat de hainele ude și am pornit către o scurtă vizită în incinta Elephant Nature Park. Aici am avut șansa se vedem câteva turme de elefanți atent grupate, printre care și un grup cu un puiuț tare amuzant. Nici că te puteai apropia de el. Doar dacă încercai să dai semn că vrei să te apropii de pui și să îți faci o poză, te trezeai cu un tătic de 2 pe 3, puțin cam supărat. Diferența e că, acest tatic avea o trompă cu o forță care poate ridica până la 300 kg 🙂 Cu siguranță nu vroiai să fii în apropierea ei când avea instinctul de apărare pe mode ON.

Acest sanctuar s-a dovedit a fi nu doar un loc în care elefantii au primit o a doua șansă către o viață liberă. Este un loc în care pisicile și câinii sunt în număr incredibil de mare. Nu știu exact numărul de câini, dar de pisici știu ca e aprope de 300. În vizita aceasta scurtă, am trecut pe lângă imperiul felin. Am observat un strașnic motan care făcea jonglerii cu un șarpe. În tribuna din jurul acestuia, alte câteva perechi de ochi priveau fixați ca o galerie fidelă unei echipe de fotball.

Acum.. câinii. Ce legatura au câinii? Întâi și întâi este un loc în care câinilor cu dizabilități li se oferă o a doua șansă. În urmă cu câțiva ani, Tailanda a fost sub inundații masive. În acea perioadă, o bună parte din locuitorii zonei Chiang Mai și-au părăsit casele și tot ce aveau aici. Au lăsat în urmă toate animalele inclusiv câinii. Sanctuarul, împreună cu autoritățile, i-au luat în grija temporar. Urma să ii returneze la stăpânii lor când aceștia își vor reveni. O bună parte din ei nu i-au mai dorit. Elephant Nature Park a devenit căminul lor.

Pot spune cu sinceritate că am citit de multe locuri in Tailanda, unde acești minunati elefanți ar putea fi vizitati. Din păcate, în mare parte din aceste locuri am văzut cum oamenii erau veseli pozați pe spatele acestora.

Fie că vorbim de Phuket sau de un alt oraș… nimic nu cred că se compara cu ceea ce Chiang Mai le oferă lor și nouă în același timp.

Sunt foarte multe momente care au făcut această călătorie incredibilă. Câteva din ele le puteți vedea: aici. Enjoyyyy!